Cine rade la urma ? Astazi cu siguranta nu muresenii. Dupa un asemenea fiasco ca meciul de la Medias nimeni nu are chef de ras. Cu aproximativ 200 de suporteri in tribune, poate mai multi decat totalul mediesenilor, Tigrii au aratat de departe cea mai slaba evolutie din era Prakuraitis. Falimentari la capitolul tactica, executie si, cel mai dureros, ambitie, oaspetii si-au deziluzionat fanii in cel mai prost moment posibil. Mediasul este un adversar direct in lupta din ce in ce mai disperata pentru ultimele locuri de playoff si acest insucces este un nou pas inapoi, iar pentru echipa lui Mihai Corui o noua sansa pentru locurile 1-8.
Despre evolutia scorului nu putem sa spunem prea multe. Primul sfert a fost unul decisiv. Mediasul a lut un rapid si socant avantaj de 23-6, care a crescut la o diferenta de 18 puncte in primele minute ale sfertului secund. Aceasta perioada de joc s-a dovedit a fi singura care a dat ceva sperante pentru o revenire, oaspetii reusind un partial de 15-2 mai mult speculand confuzia din jocul Gazului, si au terminat prima repriza la un scor acceptabil, 33-30. Mediasul a revenit de la cabine cu o ambitie mai mare si a pus repede 9 puncte fara raspuns pe tabela de marcaj, iar groapa a devenit brusc din nou adanca. Pana la sfarsitul partidei jocul a fost caracterizat de un “catch me if you can”, adica o fuga constanta dupa adversar. 52-41 dupa 30 de minute, sfertul decisiv fiind mai echilibrat pana in momentul in care Vajda a fost sanctionat cu greseala tehnica, iar cele patru aruncari consecutive de la linia de pedeapsa ale lui Tudor Dumitrescu au dus scorul la 65-49 cu patru minute si jumatate ramase din joc. Game over. Ultimele incercari ale lui Cooley au fost contracarate de calmul lui Hargrave si scorul final a consfintit o victorie meritata a Mediasului, 72-61.
Per total a fost un meci foarte dificil de privit, nu numai de catre suporterii din Tg.Mures, dar si de catre oricine cat de cat initiat in jocul de baschet. Faze spectaculoase ? Mai putine decat la o semifinala de baby-baschet. Dunkuri ? Intr-o alta viata. Combinatii in viteza ? Poate la televizor. Ambitie, daruire, lupta ? Niste concepte necunoscute. Tactica dezarmanta ? No comment. Jucatorii parca erau lipiti cu super-glue de parchet, parca treziti brusc in mijlocul noptii si adusi sa joace baschet, parca platiti dupa numarul ratarilor. Slab de tot.
Diferenta a fost facuta de ambitia lui Jucan, de daruirea lui Thompson, de calmul lui Radmanovac, de precizia lui Dumitrescu si de curajul lui Washington, totusi parca mai apatic decat ne asteptam. Cum gazdele au ratat destul de multe aruncari de la semicerc lasati complet liberi, ne putem considera norocosi ca diferenta nu a capatat proportii si mai dratice.
De la mureseni este pur si simplu imposibil sa scoatem pe cineva in evidenta, merita salutat numai debutul lui Santa in Divizia A. In rest, tot respectul pentru publicul care a umplut sala medieseana pana la refuz, cele doua galerii s-au rezumat la incurajarea propriei echipe si nu la ironizarea adversarei. Arbitrajul, nefiind perfect, nu a favorizat nici una dintre echipe, iar scandarea “Hotii, hotii”, atat de obisnuita din pacate la Tg.Mures in ultimul timp, nu a fost auzita din fericire la Medias.
07.02.2009. jeffwarder
