Este clar: echipa Tigrilor mureseni s-a prezentat la Timisoara fara acel vestit “firepower” care i-a caracterizat de cele mai multe ori in ultimul timp. Daca munitia a fost lasata la Tg.Mures, daca a fost confiscata de echipa “sarbeasca” de pe Bega, a fost oprita de acele faulturi ofensive date cu darnicie de arbitrii, sau a fost pierduta undeva odata cu autocarul echipei care s-a defectat, nu se stie. Dar, dupa victoria entuziasmanta in fata Mediasului, a urmat un meci in fata unei echipe mult mai bine organizate mai ales din punct de vedere psihic, care a stiut sa se ridice in momentele mai delicate, care si-a aparat teritoriul cu o determinare rarisima, si care si-a trimis adversara la podea chiar in momentele cele mai importante. Muresenii, fara inspiratie, precizie si dinamism, au oferit prea putin din potentialul lor mult mai mare. Poate aceasta infrangere vine intr-un moment oportun, cand este destul timp pentru corectarea erorilor, si persoanele potrivite vor trage concluziile care se cuvin pentru a evita astfel de sincope.
In orice caz, inceputul de meci nu a prevestit acest deznodamant, oaspetii zburdand pe teren pentru un 9-0 impresionant, si au condus clar dupa primul sfert. Dar, incet-incet, au cazut in capcana celor de la Elba care au initiat un meci de uzura, tacticizat, sufocant in aparare si bazat pe pase repetate pana la epuizare in atac. Momentele de ratacire de la sfarsitul sfertului doi si trei au insemnat destul de mult din punct de vedere al tabelei de scor, timisorenii reusind cateva cosuri consecutive, numai bune pentru moralul propriu si al celor apr. 1000 de spectatori prezenti. Nu ca gazdele ar fi marcat mult si spectaculos, insa muresenii au inscris si mai putine puncte, si au comis cateva greseli halucinante in defensiva, faza emblematica inregistrandu-se la o aruncare libera ratata a adversarilor cand nici un muresean nu a schitat vreun gest de urmarire a mingii, rezultatul fiind un cos-cadou hilar.
Ar fi nedrept sa cautam tapi ispasitori dupa o evolutie colectiva in care nici un jucator nu a stralucit si nici unul nu a gresit in mod decisiv. A fost un clasic „one of those days” cand nu iti iese practic nimic. si, ca un „footnote” ironic, drumul de intoarcere s-ar fi putut transforma intr-o sarbatoare comuna catarctica, in conditiile in care tot lotul si stafful tehnic al echipei a fost nevoit sa calatoreasca in autocarul suporterilor, impreuna cu acestia din urma, pentru cateva ore. in schimb a fost o atmosfera linistita, oarecum sumbra.
Vine meciul de acasa contra performerilor primei etape, pitestenii, un meci care ar putea insemna o reabilitare mult asteptata de „Tigers faithful”. si, in atmosfera vulcanica din Jungla mureseana, totul este posibil !
13 oct 2008 jeffwarder
