|
Istoricul Baschetului Muresean
Basketul romanesc si respiratia lui Tg. Mureseana
Partea I
Mihai Corui, 27 mar 2004 (basket.ro)
Cand a fost inventat basketul si cum a aparut
acest sport la noi in ţară? Basketul a fost inventat în Statele
Unite ale Americii la sfârşitul anului 1891 de către profesorul
de educaţie fizică James A. Naismith nou profesor al Colegiului
Springfield, statul Massachusetts.
La venirea lui în noua şcoală a găsit o totală lipsă
de apetit pentru sport în general, a tinerilor din şcoala în care
preda. chiar şi la sporturile “clasice”, fotbal, atletism, box elevii
manifestau o indiferenţă dezarmantă. Ca şi predecesorii
săi el a încercat să insufle tinerilor dragostea pentru sport,
pentru mişcare şi recreere pentru competiţie, însa s-a
lovit de lipsa interesului şi apatia tinerilor pe care încerca cu
atâta convingere să-i motiveze. Curând tocmai era pe punctul să
renunţe la a mai preda ore de educaţie fizică şi sport.
Totuşi, din dorinţa de a găsi o ieşire din închisa
situaţie în care se afla, el şi-a frământat mintea zi şi
noapte încercînd să găseasca o alternativa la alte sporturi
existente, să găsească un joc nou, cu reguli şi principii
precise şi uşor de memorat. A studiat vechile jocuri ale aztecilor,
în care jucătorii se străduiau să introducă o minge
de cauciuc într-un cerc de piatra cocoţat la înălţime.
Mingea se lovea cu şoldul şi echipa care câştiga jocul putea
cere sacrificarea unuia sau a întregii echipe adverse. Poate s-a inspirat
din picturile artistului olandez Dietrich de Bruys care înfăţişau
personaje care încercau să bage mingea într-un cerc sau coş.
Cert este că acest nou sport cu care a ieşit la iveală
profesorul Naismith, indiferent dacă a fost inspiraţie sau numai
pură imaginaţie, a prins pe loc şi a plăcut aproape
instantaneu tinerilor elevi ai Colegiului Springfield care l-au practicat
cu ardoare deosebită încă de la început în cadrul şcolii.
A prezentat un număr de 13 reguli, care au rămas şi astăzi
alcătuind cea mai mare parte din principiile de bază ale basketului
modern de astăzi:
- Se joacă cu o minge cel puţin de dimensiunile celei de
fotbal.
- Mingea poate fi aruncată în toate direcţiile, cu o mână
sau cu amândouă, însă niciodată cu pumnul sau piciorul
- Jucătorul nu are voie să alerge cu mingea. El trebuie s-o
arunce din locul unde a prins-o. Deplasarea înainte este permisă
numai aceluia care a prins- în mare viteză.
- Mingea trebuie ţinută pe mâini sau între ele. Corpul şi
braţele nu sunt admise la prinderea mingii.
- Nu sunt admise împingerea, ţinerea, punerea piedicii sau lovirea
adversarului. O asemenea greşeală este considerată fault.
O a doua greşeală de acelaşi gen duce la eliminarea jucătorului
împricinat până la marcarea unui gol. Dacă se observă
o lovire intenţionată, jucătorul este descalificat până
la sfârşitul jocului şi nu mai are dreptul de înlocuire.
- Se consideră fault lovirea mingii cu cu pumnul şi abaterile
de la punctele 3, 4 şi 5.
- Dacă o echipă comite trei faulturi unul după altul,
fără ca adversarul să fi faultat la rândul său,
se consideră gol automat.
- Se consideră gol când mingea aruncată la coş rămâne
înăuntru. Jucătorii nu au voie să mişte coşul.
- Dacă mingea iese din teren, ea se repune în joc de jucătorul
care o va atinge primul. Pentru aruncarea mingii înapoi în teren, jucătorul
respectiv are la dispoziţie doar 3 secunde. Dacă depăşeşte
această durată, mingea este repusă în joc de adversar.
- Al doilea arbitru (primul funcţionează în teren) îi judecă
pe jucători, ţine evidenţa faulturilor şi a timpului
de joc, înştiinţează arbitrul principal când o echipă
înregistrează 3 faulturi unul după altul, când un jucător
este descalificat etc.
- Arbitrul principal urmăreşte mingea, decide când aceasta
este în joc sau în afara acestuia, stabileşte când este gol şi
când se sancţionează un jucător.
- Se joacă două reprize a 15 minute, cu o pauză de 5
minute între ele.
- Echipa care marchează mai multe goluri câştigă întâlnirea.
Când scorul este egal, partida se poate prelungi până când o echipă
marchează golul victoriei. În caz de egalitate partida se poate
prelungi numai dacă cei doi căpitani de echipă sunt de
acord.
Primul joc oficial s-a disputat la 12 ianuarie
1892 într-o sală a Colegiului de la Springfield, între două
echipe formate din 9 jucători, deoarece clasa respectivă avea
18 studenţi. Partida a fost arbitrată de James A. Naismith şi
a stârnit un mare interes printre spectatori. Mingea a fost pusă
în joc printr-o aruncare de la centru de către arbitrul principal,
ambele echipe fiind aliniate la fundul sălii, pe linia celor două
coşuri.
Cum s-a ajuns la numele de „basketball”? La
început ideea colegilor lui Naismith a fost acea de a boteza noul sport
ca „Naismithball” după iniţiatorul său, însă propunerea
s-a lovit de însuşi Naismith care a refuzat categoric. Dupa câteva
zile acelaşi coleg care propunea prima variantă, vine cu a doua,
anume aceea de „basketball”, denumire care provine de la cele două
elemente principale ale jocului de basket, adică basket (coş)
şi ball (minge). În sfârşit, profesorul James A. Naismith supune
aprobării consiliului profesoral al Colegiului invenţia sa.
Directorul Colegiului, Gulick, l-a invitat pe inventator să efectueze
demonstraţia jocului. Aceasta a constituit un adevărat triumf
al profesorului de origine canadiană care a fost îmbrăţişat
de toţi colegii prezenţi.
|